Necesitatea regândirii modelului economic pentru o creștere sustenabilă: Integrarea prosperității, protecției mediului și incluziunii sociale

În contextul actual, caracterizat de provocări economice majore, crize climatice și inegalități sociale în creștere, tot mai mulți experți atrag atenția asupra nevoii urgente de a regândi modelul economic global. Nu mai este suficient ca politicile publice și strategia economică să fie construite în jurul unui singur obiectiv – creșterea PIB-ului. O dezvoltare reală, sustenabilă și echitabilă pe termen lung trebuie să includă simultan prosperitatea economică, protecția mediului și incluziunea socială. Această schimbare de viziune marchează o tranziție profundă de la o economie bazată pe consum nelimitat și resurse nesustenabile, la un model centrat pe echilibru și reziliență.

Unul dintre modelele promovate în ultimii ani este cel al „economiei gogoșii”, dezvoltat de Kate Raworth, care sugerează că dezvoltarea economică ar trebui să aibă loc între două granițe: cea a nevoilor sociale de bază și cea a limitelor ecologice ale planetei. Dacă un sistem economic încalcă oricare dintre aceste două limite – prin excluziune socială sau degradare ecologică – atunci modelul respectiv nu poate fi considerat sustenabil. În acest sens, multe țări europene și orașe importante, precum Amsterdam, au început să adopte acest cadru în planificarea lor economică.

Un alt concept emergent este „Sustainomy”, o sinteză între sustenabilitate și economie, care pledează pentru o economie centrată pe cele trei dimensiuni fundamentale: oameni, planetă și prosperitate. Acest model îndeamnă la trecerea de la creșterea cantitativă la calitate, de la inteligența artificială care înlocuiește munca umană la tehnologii care o sprijină și o amplifică. În esență, „Sustainomy” cere guvernelor și companiilor să regândească scopul fundamental al economiei – nu doar acumularea de capital, ci și consolidarea capitalului uman, social și natural.

Tot mai mulți economiști și factori de decizie susțin ideea unei „economii a bunăstării”, un model în care succesul nu este măsurat doar în termeni de creștere economică, ci și în funcție de sănătatea societății, calitatea educației, accesul la locuințe, echitatea de gen, satisfacția vieții și sustenabilitatea mediului. În acest tip de economie, politicile publice nu mai sunt ghidate exclusiv de cifre macroeconomice, ci și de indicatori de fericire, echilibru social și siguranță climatică. Țări precum Noua Zeelandă și Scoția au început să integreze astfel de indicatori în bugetele lor naționale.

Schimbarea paradigmei economice nu este doar o alegere politică, ci o necesitate practică. Modelele economice tradiționale nu mai pot face față simultan provocărilor de mediu, tensiunilor sociale și dezechilibrelor geopolitice. Pandemiile, schimbările climatice, migrația în masă, automatizarea accelerată și concentrarea bogăției în mâinile unui număr restrâns de actori sunt simptome ale unei structuri economice care trebuie regândită profund. Fără această adaptare, riscurile sistemice pot crește, iar crizele ciclice vor deveni tot mai frecvente și mai distructive.

Implementarea unui nou model economic va necesita curaj politic, colaborare internațională și o transformare profundă a valorilor care guvernează piețele. Educația economică trebuie să se schimbe. Sistemele fiscale trebuie să recompenseze sustenabilitatea și inovația responsabilă. Mediul de afaceri trebuie să-și regândească rolul social. În loc să opereze doar pentru maximizarea profitului pe termen scurt, companiile ar trebui să își asume responsabilitatea pentru impactul lor asupra mediului și comunităților în care activează. Investitorii, la rândul lor, sunt tot mai interesați de criterii ESG (mediu, social, guvernanță), semn că piețele financiare pot deveni o forță pentru schimbare, nu doar un catalizator al instabilității.

În concluzie, regândirea modelului economic nu este o utopie teoretică, ci un imperativ al secolului XXI. Creșterea sustenabilă este posibilă, dar nu va veni din inerție. Ea presupune decizii îndrăznețe, colaborare transnațională, reforme sistemice și o înțelegere profundă a faptului că economia nu poate funcționa pe un Pământ instabil. O economie cu adevărat modernă este una care oferă prosperitate reală, nu doar creștere pe hârtie. Este una care asigură locuri de muncă decente, un climat sigur, o societate echitabilă și un viitor în care generațiile următoare nu vor fi condamnate să repare greșelile trecutului.

Surse informații: time.com, atlanticcouncil.org, mdpi.com
Surse imagini: pixabay.com